Ieși din clădire cu cravata strânsă prea tare și cu o singură idee în cap: cum ai putut să răspunzi atât de prost la întrebarea despre punctele slabe. Pe drum repeți replica potrivită, cea pe care ai fi dat-o dacă ți-ar fi venit la timp. Acasă te așezi pe pat, privești tavanul și te întrebi dacă n-ar trebui să te faci grădinar. Un interviu ratat doare mai ales în prima seară, când ai tot timpul să-l reconstitui. A doua zi, dacă ai noroc, durerea scade, iar între timp poți face ceva util. Să trecem prin greșelile frecvente de după și prin ce se poate recupera folosind doar ce ai deja la îndemână: un caiet, un telefon, un pic de umor.
Prima greșeală: filmul în buclă
Reconstituirea interviului, cuvânt cu cuvânt, la trei dimineața, e un obicei aproape universal. Doar că filmul din minte e o ediție proastă: crește momentele stângace, taie pe cele bune și adaugă o coloană sonoră dramatică. După a zecea reluare nu mai înveți nimic, doar îți pierzi somnul.
Soluția e să-i dai creierului o sarcină concretă. Ia o foaie și scrie trei coloane: ce a mers bine, ce a mers slab, ce nu depindea de tine. Ultima e cea mai neglijată, deși conține adesea cele mai multe rânduri: ora nepotrivită, un intervievator obosit, o întrebare pusă cam la întâmplare, un candidat mai experimentat. Cine scrie această coloană respiră mai ușor, fiindcă vede cât din rezultat nu a fost vina lui.
Pune apoi foaia într-un sertar și treci la altceva. Nu o reciti peste zece minute. Mâine, când o deschizi, vei citi cu alți ochi, mai calmi, și vei vedea că două sau trei observații sunt, de fapt, utile. Restul pot rămâne acolo.
A doua greșeală: să te pedepsești prin ruperea oricărui plan
Reacția frecventă după un eșec mic este un fel de grevă: nu mai caut nimic săptămâna asta, nu mai trimit niciun CV, merg la cursuri doar pentru prezență. E o reacție omenească, dar costă mai mult decât pare, fiindcă se pierde ritmul pe care îl ai deja. Un student care are programată o a doua rundă pe o altă ofertă o va aborda mai prost dacă a stat trei zile în pijama.
Soluția practică este să-ți păstrezi ritmul și să-l faci mai mic. În loc de zece aplicări pe zi, una. În loc de trei ore de pregătire, o oră. Rutina ține echilibrul, iar emoțiile se aranjează mai bine într-o zi cu program decât într-una goală. Poți ține și o regulă pe cât de simplă, pe atât de eficientă: nu iei nicio decizie despre cariera ta după ora opt seara.
Dacă te ajută, spune-i cuiva ce s-a întâmplat. Un coleg care a trecut prin același lucru e de mii de ori mai util decât zece sfaturi citite pe internet. Râdeți puțin împreună de cea mai stânjenitoare replică; râsul are efect de desfacere a nodului din stomac.
A treia greșeală: să nu înveți nimic din întrebări
Mulți candidați trec peste detaliul că interviurile urmează adesea aceleași tipare. Aceleași întrebări, formulate puțin diferit: povestește-mi despre tine, de ce vrei acest loc, care e cea mai mare slăbiciune, cum lucrezi în echipă. Cine a dat greș la una dintre ele are un material de lucru gata făcut. Nu trebuie să cauți mai departe, doar să-ți pregătești un răspuns mai bun.
Pentru asta nu ai nevoie de nimic costisitor. Poți exersa în fața oglinzii sau înregistrându-te cu telefonul. Reasculțând înregistrarea, vei auzi ce nu simți când vorbești: cât de repede vorbești, câte momente de tăcere apar, cât de des spui adică. Cine vrea să vadă ce întrebări apar cel mai des poate parcurge un material despre întrebările la interviul de angajare, un punct de plecare pentru orice student care se pregătește pentru prima dată.
Alege două întrebări și lucrează la ele. Două, nu douăzeci. Scrie răspunsul, taie jumătate din el, citește-l cu voce tare. Cu un răspuns bun și scurt vei intra în următorul interviu cu un reazem. Cu douăzeci de răspunsuri învățate pe de rost vei suna ca un robot ținut de curent.
A patra greșeală: să uiți de resursele de acasă
Multe sfaturi de pregătire cer abonamente, cursuri și programe. Studentul obișnuit are, de fapt, un birou, un telefon, un caiet și câțiva oameni dispuși să ajute. Camera ta e o sală de antrenament perfectă: dă o ușă și un scaun și ai un interviu simulat. Colegul de apartament, un frate, o mamă răbdătoare se pot transforma pentru jumătate de oră în intervievator, cu condiția să nu-i lași să râdă prea mult.
La fel, dulapul tău e probabil mai bine echipat decât crezi. O cămașă care a stat o vreme necălcată se transformă, după zece minute cu fierul, într-o ținută potrivită. Un blazer de la un frate, o pereche de pantofi curățați cu o cârpă umedă și puțină pastă fac din tine un candidat aranjat, nu unul care a luat prima haină de pe scaun.
Nu ignora nici dosarul cu hârtii. Un CV pus la punct, o scrisoare de intenție scurtă, cu o poveste adevărată despre un proiect de la facultate, sunt documente pe care le poți rescrie în seara aceea, fără să cheltui un leu. Câteva rânduri mai clare pot arăta mai bine decât o pagină plină de cuvinte mari.
Chiar și mediul tău obișnuit poate fi o resursă. Biblioteca facultății are cărți despre comunicare, iar un profesor căruia îi ceri zece minute de sfat despre cum să te prezinți rar spune nu. Mulți studenți nu cer ajutor pentru că se simt jenați, dar cadrele didactice sunt obișnuite cu astfel de întrebări și le răspund, de multe ori, cu plăcere. Un mesaj politicos, cu o întrebare clară, e suficient.
A cincea greșeală: să nu te răsfeți deloc
La polul opus față de renunțare e obsesia: tot timpul muncă, nicio pauză. Un eșec mic nu se vindecă doar cu efort, ci și cu odihnă. Studenții care își permit un week-end de pauză, cu ceva simplu, revin mai limpezi la teme și la aplicații. Poate o plimbare lungă, o seară cu filme, o excursie de o zi cu un prieten.
Dacă ai un partener sau un prieten apropiat și un buget mic, un city-break scurt, într-un oraș apropiat, poate face minuni. Unele idei pentru astfel de ieșiri apar într-un material de pe ziartop.eu despre city-break-uri, pornind de la atmosfera orașelor mari, a străzilor pavate și a cafenelelor. Nu trebuie să mergi tocmai la Paris, poate fi orașul de la două ore de tren sau o localitate pe care n-ai vizitat-o.
Ideea nu e să fugi de problemă, ci să-i dai timp să se așeze. După o pauză, un interviu ratat se vede ca ceea ce a fost de fapt: o ședință de o oră într-o zi dintre multe. Cine merge la plimbare cu mintea mai odihnită se întoarce, de obicei, cu o idee în plus despre ce vrea de la următoarea întâlnire.
Mai e un lucru de reținut: după o dezamăgire mică, apetitul pentru comparații crește. Vezi pe rețele colegi care au primit oferte, fotografii cu birouri frumoase, anunțuri de succes. Ceea ce nu vezi sunt respingerile lor, nopțile nedormite, încercările rămase fără răspuns. Închide aplicațiile pentru o zi sau două. Te vei simți surprinzător de ușurat.
A șasea greșeală: să nu mulțumești
Mulți uită un gest simplu: un mesaj scurt, a doua zi după interviu, prin care mulțumești pentru timpul acordat. Chiar dacă ai impresia că a mers prost. Un cuvânt politicos, trimis la o oră decentă, arată maturitate și îți poate lăsa o ușă deschisă pentru altă dată. Nu cere nimic, nu insistă, nu explică.
Păstrează mesajul scurt, de trei-patru rânduri, cu numele întreg și cu postul pentru care ai candidat. Nu atașa nimic în plus și nu povesti din nou interviul. Formularea simplă lasă o impresie mai bună decât una lungă.
Dacă nu primești răspuns, nu-l interpreta ca pe o condamnare. Multe firme răspund tardiv sau deloc, iar tăcerea lor spune mai puțin despre tine decât crezi. Poți trimite, peste două săptămâni, o scurtă întrebare, cu aceeași politețe. Dacă nu vine nimic, treci mai departe cu sentimentul că ai făcut ce trebuia.
Dacă vrei un obicei care să ducă mai departe totul, ține o listă de întâmplări mici din timpul interviurilor. Nu doar ce a mers prost, ci și gesturile care au ieșit bine: o glumă care a relaxat atmosfera, un exemplu bun dintr-un proiect, o întrebare pusă la momentul potrivit. Peste câteva luni, lista îți va arăta cum te-ai schimbat.
Mâine dimineață, înainte de orice altceva, ia foaia cu cele trei coloane și alege un singur lucru de îmbunătățit. Poate e răspunsul despre slăbiciuni, poate e felul în care te prezinți, poate doar cămașa. Un lucru, o oră, fără costuri. Apoi, în weekend, ieși undeva, fie și până la capătul străzii. Eșecul mic se micșorează și mai mult când ai ceva de așteptat.
