Avem cu toții un prieten care ne știe punctele tari mai bine decât le știm noi, dar pe care nu l-am întrebat niciodată cum arată CV-ul nostru. Într-o seară, între două discuții despre filme și despre vacanță, cineva spune pe jumătate în glumă: dă-mi să văd ce ai scris acolo. Doar că timpul e puțin, iar ora trece repede. Cum arată o oră bine folosită, când un grup de prieteni își citesc reciproc documentele de aplicare? Mai jos sunt greșelile care apar cel mai des la o asemenea lectură, fiecare cu o idee de corectare, spuse cu răbdare și cu puțin umor.
Greșeala 1: o poză care ar fi trebuit să rămână la nuntă
Începem cu cel mai ușor de văzut lucru. Fotografia de la un eveniment, decupată în grabă, cu brațul unui necunoscut încă vizibil în margine, nu spune nimic bun despre atenția la detalii. Prietenii vor râde primii, iar asta e bine: mai bine râd ei acum decât să treacă peste dosarul tău un recrutor într-o dimineață aglomerată.
Corectura e simplă. Dacă ai poză, folosește una recentă, cu fundal neutru, în care se vede clar fața, făcută chiar de un prieten cu telefonul, la lumină de zi. Dacă nu ai o poză bună, poți renunța la ea, pentru că nu orice anunț o cere. Important este ca imaginea, dacă o pui, să fie la nivelul restului documentului, nu un compromis făcut pe fugă.
Nu uita nici de adresa de e-mail. Cea cu porecla din liceu sau cu numele echipei preferate de fotbal nu face o impresie bună. Un grup de prieteni vede imediat asemenea lucruri și le spune fără menajamente. Creează o adresă simplă, cu numele și prenumele, și folosește-o doar pentru treburi serioase. Durează cinci minute și te scutește de o primă impresie care nu îți aparține.
Greșeala 2: o listă lungă de sarcini în loc de rezultate
Cel mai des, un CV spune ce ai avut de făcut, nu ce ai realizat. Am răspuns la telefon, am pregătit rapoarte, am avut grijă de clienți. Toate sunt adevărate și toate sună la fel în orice document. Un prieten atent va întreba imediat: bine, dar ce s-a schimbat după ce ai făcut tu asta? Și, de cele mai multe ori, răspunsul oral e mult mai interesant decât ce a ajuns pe hârtie.
Metoda din seara aceea este să transformi fiecare rând într-o propoziție care arată un efect. Nu e nevoie de cifre fantastice. Poate că ai redus timpul de așteptare al clienților, poate că ai organizat un eveniment care a avut mai mulți participanți decât în anul precedent. Un efect real, spus simplu, bate orice enumerare de verbe. Dacă pentru ceva nu poți spune ce a ieșit, cel mai bine este să îl scurtezi sau să îl scoți.
Un truc pe care l-am folosit într-un grup de cinci prieteni: fiecare citește rândurile unuia dintre ceilalți și încearcă să ghicească ce meserie are, fără să știe titlul. Dacă ghicește greșit, înseamnă că documentul nu comunică ce trebuie. A ieșit un joc amuzant, dar și o probă cinstită. Pe mai mulți i-a surprins cât de departe erau rândurile scrise de imaginea pe care voiau să o transmită.
Greșeala 3: același document pentru orice anunț
Aici apare un moment de tăcere în grup, pentru că aproape toți facem asta. Trimitem aceeași variantă oricui, sperând că cititorul va găsi singur partea relevantă. Dar un anunț spune, între rânduri, ce se caută, iar documentul tău ar trebui să răspundă măcar la primele două sau trei cerințe.
Cu o oră în față, nu poți rescrie totul, dar poți face un schimb inteligent: ridici sus ce se potrivește și cobori ce nu contează. Pentru cine vrea să stabilească o structură clară de la început, merită să parcurgă cum se pregătește un CV, unde sunt explicate ordinea secțiunilor și felul în care se adaptează un document la o cerere anume. Eu am notat acolo ideea de a păstra o variantă de bază și de a avea mereu la îndemână două sau trei variante ajustate.
În grup, e util să spui cu voce tare pentru ce post aplici, apoi să lași prietenii să caute în document trei cuvinte care se potrivesc cu anunțul. Dacă le găsesc repede, bine. Dacă se chinuie, ai o listă de adăugat sau de mutat mai sus. Exercițiul durează cinci minute și te ajută să vezi documentul prin ochii unui cititor grăbit, nu prin ai propriei amintiri.
Greșeala 4: o pagină de text fără aer
Un CV nu este un eseu. Cititorul îl parcurge în câteva zeci de secunde, sărind cu ochii de la un titlu la altul. Când pagina e plină de paragrafe dese, fără spațiu între ele, informațiile importante se pierd. Prietenii îți vor spune, cinstit, că după trei rânduri s-au pierdut.
Ce ajută sunt lucrurile banale: margini suficiente, titluri clare, un singur font, o ordine care merge de la cele mai noi experiențe spre cele vechi. Încearcă să nu depășești două pagini și, dacă ești la început de drum, o singură pagină e de preferat. Fiecare prieten din grup poate face un test simplu: să se uite la pagină timp de zece secunde și să spună ce a reținut. Dacă ce a reținut nu e ceea ce voiai tu, trebuie reorganizat.
Atenție și la liniile de contact. Telefonul, adresa de e-mail și orașul în care locuiești trebuie să fie ușor de găsit, de obicei sus, la îndemâna ochiului. Un recrutor care nu găsește repede cum să te contacteze va trece, probabil, la următorul dosar. Merită verificate și linkurile, dacă ai, către profilul profesional: unul rupt sau unul către o pagină goală face mai mult rău decât lipsa lui.
Greșeala 5: abilitățile enumerate fără nicio dovadă
Comunicare excelentă, spirit de echipă, adaptabilitate: apar în nenumărate documente, adesea fără nicio ilustrare. Când prietenii citesc asemenea expresii, încep imediat să te întrebe cu ce ocazie ai arătat tu spiritul de echipă. Uneori, răspunsul îi face să râdă, alteori îi surprinde, pentru că își amintesc de o situație reală pe care tu o uitaseși.
Soluția este să legi fiecare abilitate de o întâmplare. În loc de simpla lor enumerare, spui ce ai făcut: ai coordonat o echipă de voluntari, ai lucrat cu un coleg dificil, ai preluat o sarcină neașteptată. Cine vrea să înțeleagă mai bine cum se descriu aceste calități, fără să sune a frază de formular, poate citi un material de pe oglindaonline.ro despre abilitățile soft, util mai ales la prima trecere prin text, când încă nu știi ce merită păstrat.
Un prieten îți poate fi de mare ajutor și la partea aceasta, pentru că își amintește situații la care tu nu te gândești. Cum ai explicat cuiva un lucru dificil, cum ai rămas calm într-o zi tensionată, cum ai ajutat un coleg. Notează-le în timp ce vorbiți, fără să judeci dacă sunt destul de importante. Mai târziu alegi două sau trei și le dai forma unei propoziții clare, fără exagerări.
Greșeala 6: greșelile mici de scris pe care ochiul tău nu le mai vede
După ce ai citit același text de zece ori, nu mai observi o literă lipsă sau un diacritic uitat. Prietenii o vor vedea imediat. Poate că vei râde de felul în care ai scris numele unei firme sau de data din dreapta, care nu se potrivește cu cea din stânga, dar un recrutor ar putea să nu râdă deloc.
Obiceiul bun este să lași documentul deoparte o zi și să îl dai apoi cuiva din grup, nu doar pentru idei, ci pentru o citire atentă. Ajută dacă cititorul îl parcurge cu glas tare. Frazele pe care limba se împiedică sunt de obicei cele care trebuie rescrise. Verificarea datelor, a numelor și a adreselor e un pas mic, dar cu efect mare asupra impresiei generale.
Exportul în format PDF este și el un pas care se uită des. Un document trimis ca fișier editabil poate arăta altfel pe alt calculator, cu pagini sparte și litere schimbate. Dă-i cuiva din grup fișierul final, să-l deschidă pe telefon și pe un alt laptop, apoi spune-ți dacă arată la fel. Dacă da, ești pregătit; dacă nu, mai ai de ajustat câteva margini.
Cum folosești o oră fără să te certați
Ca discuția să rămână prietenoasă, ajută o structură simplă. Zece minute pentru fiecare persoană, un cronometru pe masă, o singură regulă: se spune întâi ce merge bine, apoi două lucruri de îmbunătățit. Cel care primește feedback nu se apără, doar notează. Explicațiile vin mai târziu, la sfârșit.
Dacă timpul se termină, nu e un eșec. Seara a produs deja ceea ce trebuia: o listă de modificări, o idee mai clară despre ce vrei să arăți și un grup de oameni care te susțin. Peste câteva zile poți reveni, poți trimite varianta nouă celor care au ajutat și poți afla dacă s-a schimbat ceva. Mai ales, nu uita să întorci favorul, pentru că un CV scris cu ajutor devine mai bun când ajuți și tu pe alții.
