Cine are gută limitează, de regulă, alimentele bogate în purine: organele, carnea roșie în exces, unele fructe de mare, berea și băuturile îndulcite cu fructoză. Se preferă apa, legumele, lactatele slabe și cerealele integrale. Dieta ajută, dar nu înlocuiește tratamentul stabilit de medic.
Explicațiile de mai jos urmăresc logica nutriției pe baza dovezilor, ca în materialele NutritieInfo despre proteine, grăsimi și etichete alimentare. Scopul este să înțelegeți de ce anumite alimente apar pe lista de evitat, nu să memorați liste rigide.
De ce contează purinele
Guta apare când acidul uric se acumulează în organism și formează cristale în articulații. Purinele din alimente se transformă în acid uric, deci o parte din aport poate fi influențată prin alegerile de la masă. Nu toate purinele se comportă la fel: cele din alimentele de origine animală au un efect mai evident decât cele din legume. Restul depinde de organism, de greutate, de medicamente și de alte boli asociate.
Ce se evită sau se limitează
- organele (ficat, rinichi) și preparatele din ele;
- carnea roșie consumată în porții mari și frecvent;
- unele fructe de mare și pești mici conservați;
- berea și băuturile alcoolice tari, mai ales în perioadele de criză;
- sucurile și băuturile îndulcite, bogate în fructoză.
Cuvântul-cheie este „limitează”, nu „elimină”. Pentru multe persoane, reducerea frecvenței și a porțiilor are mai multă greutate decât interdicțiile totale, care sunt greu de ținut pe termen lung.
Ce se poate pune în farfurie
Legumele, inclusiv cele cu conținut moderat de purine, nu sunt asociate cu un risc mai mare de crize, iar fibrele ajută la sațietate. Lactatele cu conținut scăzut de grăsime, ouăle, cerealele integrale și leguminoasele în porții rezonabile completează meniul. Proteinele pot proveni din surse variate, astfel încât să nu depindeți de una singură.
Un exemplu de masă potrivită: o porție de orez integral, legume la cuptor, o bucată mică de pui sau un ou, iar la final un iaurt simplu. Nu are nimic spectaculos, dar respectă ideea de diversitate și moderație pe care o urmăresc majoritatea recomandărilor pentru gută.
Hidratarea merită atenție specială. Apa ajută rinichii să elimine acidul uric, deci o sticlă la îndemână pe parcursul zilei este un gest simplu și util.
Greutatea, mișcarea și alcoolul
Excesul de greutate crește riscul, iar scăderea lentă, fără regimuri-șoc, este de obicei mai potrivită. Slăbitul foarte rapid sau postul prelungit pot declanșa chiar o criză. Mișcarea regulată, adaptată stării articulațiilor, completează schimbările din alimentație.
Alcoolul merită o discuție separată: berea are un efect cunoscut asupra acidului uric, iar alte băuturi pot agrava situația, mai ales când sunt consumate în cantități mari.
Citiți etichetele cu ochi critic
Cititul etichetelor alimentare este un subiect pe care NutritieInfo îl tratează pe larg. Produsele procesate ascund uneori zahăr adăugat sub nume diferite și extracte de carne sau drojdie, bogate în purine. Un aliment pare nevinovat până când citiți lista de ingrediente. Dacă vreți să înlocuiți zahărul din băuturi, merită să înțelegeți ce sunt îndulcitorii fără calorii și ce se știe despre ei, înainte de a-i introduce zilnic în alimentație.
Recomandare practică
Începeți cu trei schimbări: mai multă apă, mai puține băuturi îndulcite și porții mai mici de carne roșie. Notați într-un jurnal ce ați mâncat înainte de fiecare criză, apoi discutați cu medicul sau cu un nutriționist, care poate adapta meniul la analizele dumneavoastră. NutritieInfo rămâne un punct de plecare pentru informații clare, dar planul personal se stabilește împreună cu specialistul care vă cunoaște istoricul medical.
